Moara cu noroc, Ioan Slavici - nuvelă psihologică
Ioan Slavici este considerat „părintele nuvelei românești” și supranumit „un Balzac al satului românesc”, deoarece descrie tradiții, obiceiuri, datini, relații interumane și interetnice ale satului transilvănean în secolul al XIX-lea aflat sub influențe capitaliste. Întreaga creație a lui Slavici este o pledoarie pentru echilibrul moral, pentru înțelegere și chibzuință prin iubirea de oameni și prin păstrarea măsurii în toate, iar orice abatere este grav sancționată de către autor. Unul din viciile pedepsite este ispita banului. Romanul Mara , nuvelele O viață pierdută , Comoara și mai ales Moara cu noroc gravitează în jurul acestei teme. Moara cu noroc a fost publicată în volumul Novele din popor în 1881 și reprezintă „prima mare nuvelă realistă din literatura română” (Nicoale Manolescu) cu elemente de analiză psihologică a personajelor. Specie a epicii în proză, nuvela Moara cu noroc are un singur fir narativ, liniar, care se dezvoltă după modelul momentelor subiectului. „Nuvel